Adela Mitrache - “te iau în brațe ca într-un autoclav“

vorbește-mi doar cât să îți simt

vocea cum îmi acoperă carnea

ca un caiet de expresii frumoase

sub lama stiloului

din spatele ochilor tăi albi

ca bălțile pe care le văd din tren

nu te voi apuca niciodată cu

aceleași mâini cu care mângâi

osul de la intrarea acului

blănile mesei între care îmi ascund ciornele

(Ca niște biluțe de superglue)

capul pisicii care a făcut ochi verzi

De când e la mine

și eu am făcut ochi verzi

de când sunt la mine

tata, aveam amândoi ochi albaștri când eram mică

lumea încă spune că semănăm

vede în noi aceeași asprime pe care

o șterg cu un sărut pe frunte

ca pe deochi

te iau în brațe ca într-un autoclav

și sper să te scot de acolo curat de atingerea lumii

ca o cruce din ulei peste var

o cămașă de forță termolabilă

care ți-a fost lipită de piele

și toate celulele moarte nu mai loc

să iasă la suprafață

să pot să te îmbrățișez cu adevărat