Cronică: Diana Cornea - Setări avansate de lumină
Autor: Andreea Roxana Ghiță
Două lucruri mi-au atras atenţia în mod special şi m-au captivat la volumul de debut al Dianei Cornea: puterea de transferare a imaginilor şi suspendarea individuală în senzaţii incerte, ambele derulându-se pe fundalul imaginilor oraşului şi prin intermediul anumitor spaţii virtuale, surogat.
Imaginile au o tranziţie tăioasă care se joacă cu expunerea şi efectele date de oscilaţia dintre lumină şi umbră, fiind delimitate de ritmul ușor sacadat al discursului poetic. Din acest punct de vedere, volumul seamănă cu o peliculă de film, iar noi asistăm la developarea ei - vocea poetei nu face decât să devină un revelator care aduce în faţa cititorilor imagini cunoscute care se impregnează cu o sensibilitate însoţită de senzaţii neclare.
Poate unul dintre cele mai relatable lucruri la Setări avansate de lumină este sentimentul de deconectare faţă de natură şi reprezentarea oraşului ca un pericol ecologic:
uzinele electrice dinspre ieşirea de vest
întind umbre pe suprafaţa principală
(...)
construcţii de fier & râul de lângă calea ferată
ce-a secat considerabil. un prim pas spre mass destruction
Această perspectivă este însoţită de suspendarea individuală în senzaţii incerte, decodate de diverse spaţii virtuale, pentru că în realitate/ nu simți lucrurile atât de intens.
Efectele pe care le are lumea concretă asupra simţurilor mai pot fi reprezentate doar prin analogii cu efecte fotografice pe care poeta le folosește ca să captureze frânturi din ceea ce o înconjoară, dar și prin caracterul fragmentar al construcției discursului și al imaginilor. Mediul e reprezentat de o lume trăită la comun, urbană, mecanică, alarmantă, în care amenințarea sfârșitului devine din ce în ce mai pregnantă:
zilele astea mă bucur că trăiesc prin amintirile altcuiva
e atât de bine
mă bucur că se va sfârși
///////////////////////////////////////////////////
în prelungirea celorlalte nopți
unde viteza compensează absența
pregătit pentru dezastrul final
///////////////////////////////////////////////////
prezintă viața așa cum e
:
în mod consolator distrusă
Interesante sunt și imaginile substituției care oferă o oarecare senzație de control asupra unei lumi care se impune prin apropierea consecințele:
ne-am setat singuri distanţa
ca înlocuitor pentru ataşament
În această lume pândită de catastrofă - unde imagini ca pisicile radioactive își fac locul, afecțiunea și atașamentul, dar și sentimentele față de ceea ce e în jur devin intuite, neclare și greu de fixat. Ele sunt emanate și conturate, însă, prin puterea imaginilor, nefiind conceptualizate excesiv.
În plus, este o lume care coexistă cu virtualul şi care se lasă descoperită prin lentile fotografice, care pot să trădeze - fiind folosite pentru disimulare emoţională, dar și pentru a exercita o urmă de control asupra sinelui:
activitatea preferată vara
:
să mă uit în oglindă
să plâng când e nevoie
să mă fotografiez frumos
Setări avansate de lumină este un volum care merită citit şi recitit, pentru că oferă de fiecare dată un ansamblu inedit al unei sensibilităţi contaminate de exterior, reușind să se apropie de acesta până la identificare. E puternic, e clar, e relatable, e coerent.
