Interviu Adelina Pascale: „fiecare oraș din volum este o mică madlenă”
Autori: Briseis Stan Ștefan Pușcașu & Arina Gheorghe
Adelina Pascale (n. 1995, Tulcea) a absolvit Facultatea de Litere în cadrul UNIBUC (specializarea română-germană), obținând și o diplomă de masterat de la CESI (cu o teza axată pe teoria filmului). În anul 2021 publică Maki for 2, volum de poezie premiat cu premiile Z9 și ARCCA.
Având în vedere dizertația ta axată pe teoria filmului, cum vezi legătura dintre poezie și film? Ne-ai putea da un exemplu de film în care elementul poetic este foarte pregnant?
Văd legătura poezie-film ca pe o legătură simbiotică și nicidecum ca pe un atavism, ca pe ceva străin, dezvoltat ulterior sau cu perioade de absență. Pentru mine există certitudine, nu contingență în această legătură. Spun asta pentru că, citind poezie, mă trezesc deseori în fața unor cadre lungi, cu transfocare în imagini, decupaje frumoase, filmice, treceri naturale prin planuri, în succesiune.
În același timp, și filmele au poeticitate, și filmele împrumută din poezie, fie că e vorba de limbaj poetic sau de expresie. Sunt multe filme-poem la care mă gândesc în momentul ăsta, dar un film în care poezia își face culcuș și nu mai pleacă de acolo este, spre exemplu, The Color of Pomegranates, în regia lui Sergei Parajanov. Filmul este bazat pe poemele lui Sayat-Nova și este încadrat prin prisma acestora. Dialog există foarte rar, filmul fiind mai mult o succesiune de vizual dinamic, arborat ca dramaturgie a culorii.
Care este regizorul tău preferat? Cum ți-a influențat acesta poezia?
Cred că este mai mult decât evidentă trimiterea volumului la cinematografia lui Wong Kar-wai. Mi-a influențat poezia pentru că am simțit că plutesc prin volum în lumea filmografiei lui (spun prin prisma poemelor care fac trimitere la scene din Chungking Express sau In the mood for love, dar și prin succinte descrieri care pe mine ma aduc mai aproape de sentimentul acela de atmosferă-memorie, sentiment de altfel prezent în filmele lui).
În mod similar, crezi că filmul poate „contamina” poezia? Crezi că există un stil „cinematografic” de a scrie?
Cu siguranță. Cum și poezia „contamineaza” filmul. Artele oricum, de cele mai multe ori, se intersectează. Așa și poezia cu filmul. Sunt multe filme care ar putea trece lejer drept poeme. Video-poeme. Sunt și multe poeme cinematografice (sau poate doar așa îmi place mie să îmi imaginez).
Există acest stil cinematografic în text, al vizualului, și sunt mulți poeți care fac asta (poate și fără să își dea seama), unde descrierile aduc a cadre.
Îmi aduc aminte aici de Sei Shonagon și a ei The Pillow book, carte de însemnări (colecție de eseuri, anecdote, poezii și pasaje descriptive fără mare legătură musai între ele care ilustrează viața ei de zi cu zi din anul 1002) și pot să zic că descrierile de acolo sunt parcă rupte dintr-un film sau din mai multe.
Din poemele tale am simțit multă dragoste pentru cultura asiatică. Ai scris vreodată într-un format tradițional al acestor literaturi, de pildă un haiku? Ce părere ai despre artiștii care nu sunt de origine japoneza și care abordează o astfel de scriere?
Dragostea mea pentru asia a pornit de la cinematografie, de la Wong Kar-wai, Kim Ki-duk, Tsai Ming Liang, Naomi Kawase, însă trebuie să mărturisesc că îmi plăcea încă de pe la 12 ani să mă uit la anime și să citesc manga.
Cu toate astea, nu am încercat niciodată să scriu un haiku.
Legat de artiștii care scriu haiku-uri, cred că m-am întrebat dintotdeauna dacă preluarea acestuia în vest ar fi o formă de apropriere, însă încă nu aș putea veni cu un răspuns aici. Am citit câteva debate-uri în trecut despre ce ar face un haiku „true” și ce nu. Este un haiku scris în Europa de Est un haiku „adevărat”?
De unde fascinația pentru mediul acvatic? Are vreo legătură cu orașul natal?
De când eram mică îmi plăcea să merg la acvariu, să urmăresc perioade îndelungate peștii, melcii, căluții de mare. E unul dintre lucrurile care mă aduce mai aproape de un sentiment de liniște. Îmi plăcea, de altfel, să merg și la mare, să simt cum apa îmi înconjoară corpul, cum îl include, de parcă locul lui natural este acolo, în mijlocul ei.
Fascinația asta are, bineînțeles, legătură cu Tulcea, cu Dunărea, cu Delta (pentru că apa îmi evocă familiaritate și un sentiment plăcut, ca o îmbrățișare).
În 2015 ai făcut parte din antologia Subcapitol publicată la editura Tracus Arte, dar în volumul tău stilul textelor tale s-a schimbat foarte mult . Cum ai ajuns la stilul din maki for 2 în 2021 și ce părere ai acum despre textele din antologie? De asemenea, ce sfaturi i-ai oferi cuiva care nu a debutat încă în volum și publică în antologii sau reviste literare/culturale?
În momentul ăsta, Subcapitol este ceva îndepărtat în palatul memoriei. Nu mai țin minte ce text/texte apăruseră în antologie sau pe site. Țin minte doar că a fost o perioadă faină (când abia mă mutasem în București pentru facultate), iar ce a facut Laurențiu Ion atunci m-a adus mai aproape de descoperiri în materie de poezie, scriitori, evenimente. Cu cât am descoperit mai multe, cu atât mi s-a schimbat din ce în ce mai mult „stilul”. Și încă mi se-ntâmplă.
Legat de carte, mi-am dorit foarte mult ca volumul să nu fie o antologie de texte, ci un volum fluviu. Cred că am plecat cu asta în minte înainte să scriu maki for 2 și asta îmi doresc cumva să fac și mai departe.
Ca sfat, nu pot să spun decât că nu ar trebui să existe griji în materie de „voce/stil”. Lucrurile astea se așază cu timpul, text cu text, lectură cu lectură, și oricât ar părea că ajungi a-ți dezvolta stilul personal, niciodată nu o să te oprești din căutare (chiar dacă publici, chiar dacă nu).
Într-un interviu pentru Dlite, ai spus că maki for 2 este un traseu al dezvoltării tale. Având în vedere că volumul este structurat în jurul unui itinerariu, ai putea corela un anumit oraș cu o perioadă din viața ta? Ce oraș (din volum sau nu) ar fi un loc confortabil/reprezentiv pentrut Adelina din prezent?
Am ales nu întâmplător orașele din maki for 2. Fiecare este un corespondent al unei perioade, al unui mood. Fiecare oraș din volum este o mică madlenă pentru mine.
Acum încerc să mă îndepărtez de Adelina de atunci, de orașele din volum. Încerc să îmi fac bagajele și să plec spre altele, însă, nu o să mint, îmi este încă un pic greu să le părăsesc.
Adelina din prezent se simte cel mai confortabil acasă (acasă în București și acasă la Tulcea).
Într-un alt interviu ai spus de ritualul și setul de maki care a dat denumirea volumului. Ce ingrediente conține maki-ul tău preferat și unde îți place să mănânci sushi?
Cred că preferatul meu ar fi Philadelphia roll (cu somon, cremă de brânză Philadelphia, castravete și, bineînțeles, orez). Am câteva locuri preferate: ZenSushi (care au și mix-ul cu pricina, Maki for two), Edo Sushi și Sumeshi.
Cu ce personaj din filmul In the mood for love ți-ar plăcea să stai la o cafea? Ce ai vrea să îi spui într-o conversație?
Aș ieși cu Su Li-zhen (Mrs. Chan). I-aș spune să mergem la 20 grams sau la Beans & Dots să luăm cafea cu lapte de mazăre și să ne plimbăm un pic prin oraș. Nu aș avea ceva anume să îi spun. Am putea vorbi despre qipaos, noodles, liniște.
