Ștefan Pușcașu - “vreau să mă înec în locurile unde vopseaua se usucă mai greu”

if you call this dependence

semnele de brush strokes takato
if you call this dependence atunci vreau să mă înec în locurile unde vopseaua se usucă mai greu
și să stau ascuns
să nu mă observe cineva care ar trece pe lângă mine când stau agățat de peretele unui muzeu
iar eu să îmi ascut toate simțurile

să simt fiecare snob care plescăie nemulțumit de vinul pe care a dat o avere
să simt fiecare fată cu un plic de hașiș ascuns în bocanci demonia cum suspină după ultima nereușită în dragoste și se gândește cât de mult ar fi dorit să fi fost una din femeile expuse
să simt toate firele de praf din coridoarele clădirii, toate parfumurile exagerat de scumpe, toate florile uscate strânse pe acoperiș

if you call this dependence atunci vreau să am câte o arsură din partea fiecărui fumător care și-a uitat bricheta acasă și e obligat să întrebe un necunoscut
strângem toate sticlele de bere pe care amicii tăi le-au lăsat în urmă o dată cu tine
dacă takato yamamato ar umbla printre cutiile astea gri din bucurești în care oamenii își beau cafeaua la balcon
atunci nu ar fi pictat
ar fi fost ca mine ar fi fost ca tine
ar fi fost ca mucurile alea de țigară aruncate lângă coșul de gunoi

simțurile îmi dau dependență și totuși nu mai simt nimic
și îmi aduc aminte cand o simțeam în brațe când stăteam la scara unui bloc
și mi-era frică să mă ridic frică să plec
mi-era frică să nu mai simt greutatea corpului ei

if you call this dependence atunci vreau să fiu o adunătură de clavicule smulse de la oamenii cu dor de casă
lângă plămâni negri care s-au împrietenit la fumoarul amplasat strategic în apropierea unui semn:
„Fumatul interzis”
mâini care au fost carbonizate în timp ce se țineau una pe alta
o cutie desenată cu ferestre și uși în care poți găsi doar o singură inimă care continuă să pulseze
toate adunate din câmp de câțiva tineri care s-au înscris într-o campanie ecologică
acum:
aproape topite lânga puncte de colectare a deșeurilor umane fără nevoia de a avea proprietar
fără nevoia de a simți ceva