Maria David - “un sâmbure îngropat în scoarța terestră ne așteaptă pe toți să-l găsim“
17
în conversațiile cu mine
ajung des să întreb ce a vrut
să spună autorul?
te aștept cam mult timp dar am zis că e ok
că merit să îmi acord timp
să stau cu o emoție
s-o las să se consume
să absorb căldura unei flăcări ce se stinge (prea) încet
fără s-o las să îmi ardă pielea
să se consume în ritmul ei
orice senzație stare ființă
orice e consumabil
te aștept cu ochii în soare doar că soarele ești tu
zest
orașele mari sunt departe
departe de locuitori și de a fi locuibile
departe de centrul Pământului
un sâmbure îngropat în scoarța terestră ne așteaptă pe toți să-l găsim
să săpăm împreună până în adâncuri
Pământul ca piersica
ne potolește foamea
ne îmbată cu zahăr
dacă ai forță să sapi și curaj să te înfrupți din pulpa terestră până ajungi la centru
poți clădi o casă pe sâmbure
o casă zemoasă din piersici
zest 2nd ed.
sper că tu vei avea forța să sapi
curaj să te înfrupți
din pulpa terestră
ne-am înfruptat mult prea mult
mi-ai făcut un cadou de omidă bătrână
mi-ai spus că nu trebuie să mai suferim
va veni oare o noapte
cu întrebări fericite?
mi-ai făcut un cadou
m-a lăsat pe moment fără niciun cuvânt
îți scriu de pe piersica asta gigantă
Irina eu știu că e mult de mâncat
din piersica asta
uneori pur și simplu nu îți e foame
să săpăm să mâncăm așadar
împreună
dacă vreodată vom ajunge până la sâmbure sper să îmi arate și mie secretele lui
domnx sâmbure aș vrea și eu să știu
dvs. cum faceți să vă mențineți centrul
am învățat rotația în jurul soarelui
mai e o rotație pe care n-o înțeleg
a naibii axă a mea
nu pot s-o găsesc
