Ana-Maria Chiorescu: „pe pereți stalactite și maci ramificați“
Recenzie de Clara Caradimu
Ana-Maria Chiorescu: Am 18 ani, sunt din Arad și ocazional mai rup din mine bucăți de suflet și le împărtășesc cu alții prin versuri. Când nu scriu sau citesc îmi place să petrec timp în natură și să țintesc după noi posibilități și oportunități de viitor.
Poezia Anei-Maria, datorită colajului de cuvinte și imagini sugestive, mizează mult pe calitatea obiectelor și a vizualului de a comunica mesaje și idei. Pe lângă construcția atmosferică, ce conferă elementelor naturale un twist gotic (,,nervuri de cranii”, ,,pe pereți stalactite și maci ramificați”), poemele ei vorbesc despre lucruri familiare într-un mod profund personal, captivând cititorul într-un glob de sticlă, într-un ecosistem al lucrurilor mici și tăioase în care ,,totul te atinge”.
COLD BLOOD 2.0
ironii ivorii în miez de zi
nervuri de cranii
friguri albastre tutelare
cuțite înfipte în toracele sterp
eminamente plauzibil
o înscenare planificată
zi după zi
totul te atinge.
VIZUINA
camera duhnește a tutun și a muzeu rural
pe pereți stalactite și maci ramificați
în elixir de pleoape adormite și cherry angelli
răsfirat pe covoare persane
pânză de safire.
calibru de mantră.
țesuturi vii, vegetale
paralizate într-un ecosistem nefezabil
cisterne industriale de rom
și glamour lânced de chiuvetă
pe gardurile școlii de peste drum
desenat un cap de rechin.
