Clara Caradimu: „prietenia e-o stafie lăptoasă“
Recenzie de Călin Niţă
Clara Victoria Caradimu a absolvit Facultatea de Filosofie și e preocupată de artă și literatură. În prezent, timpul și-l dedică îmbunătățirii scrisului și realizării proiectelor de artă vizuală. Textele ei sunt publicate pe platformele Noise Poetry, Haimanale Literare și Revista de Povestiri.
Poeziile Clarei sunt marcate de elemente foarte simple și formulări deloc pretențioase, prin care ea reușește să zică fix cat e nevoie, fără să lase impresia unor texte incomplete. Sentimentele sunt foarte clare (no pun intended) chiar dacă nu sunt numite vreodată, iar "personajelor" nu le este aplicată nicio etichetă, ci sunt caracterizate doar prin acțiuni. Toate astea îi dau Clarei o voce unică a cărei evoluție merită în mod clar (scuze) urmărită.
mâinile tale grase
mâinile tale grase aranjează mâncarea într-un design pe care îl cunosc atât de bine.
ți se aude fulgerul din organism
cum se zbate în alăturarea aromelor potrivite în așezarea
untului pe pâine, a tacâmurilor pe masă. probabil că mișcările lui electrizante
te dor
și că d-aia iese mâncarea atât de bună.
când îți zâmbesc
este pentru că evit cuvântul mulțumesc.
mâinile tale grase încă îmi pot cuprinde toată fața. și atunci mă ung cu transpirația degetelor
care tastează prea multe ore din zi.
mâinile tale grase îmi trag o palmă,
mă trec strada, muncesc pentru cadourile de crăciun
mâinile tale grase respiră și nu așteaptă mulțumiri.
cuvinte congelator
- iartă-mă clari.
îți țin în palmă cuvintele congelator
corpul absoarbe picături reci de apă
mi-e frig mă legăn te apreciez dar
prietenia e-o stafie lăptoasă
prin care-mi trec mâinile cu ușurință
înainte înapoi amestec
și mă murdaresc până la coate
să nu mă judecați, vă rog
bate soarele acoperă obiectele
pe rând le bagă într-o cutie galbenă totul e moale ca un maldăr de cârpe
tu faci mâncare cu gust de blândețe mănânc și ochii tăi mă ating
o lingură rece
îmi aduce aminte de momentele când greșesc
tot ce-am sufocat înăuntru iese afară cu pofta copiilor
față de-o bucată de cremșnit
sunt omul întrebat pentru prima oara ce mai faci mă revărs
în fața voastră lingură lumină obiecte din cameră ochilor
întoarsă pe dos ca un tricou nu mă aruncați
în maldărul de cârpe
lingură lumină obiecte din cameră ochilor
să nu mă judecați, vă rog.
