Alina Pietrăreanu: „tristețea mea nu ajută la nimic / dar mă stresează mai rău decât oceanele”
Recenzie de Călin Niţă
Alina Pietrăreanu este o artistă multidisciplinară interesată de experimente artistice și teme sociale în artele performative și literatură. Scrie, regizează, joacă și predă. A debutat în literatură cu romanul Să trăiești cu o presiune constantă (Editura Paralela 45, 2022) și a publicat în mai multe reviste de proză scurtă din țară. E președinta asociației culturale Șangri-La Artistic Ground, coscenarista și regizoarea serialului audio Orbis, creatoarea cursurilor Performance Writing și directoarea artistică a Festivalului Internațional de Arte Performative - Ecosistem
Avem de la Alina un grupaj care aduce în prim plan ideea de refugiu. Lumea reală se construiește în poeziile ei prin versuri scurte și repetitive și prin structuri circulare care nu duc nicăieri (am o garsonieră urâtă/dar am totuși garsonieră), iar prin fuga de această lume, poeta creează adaposturi instabile ca acvariul, barca sau cazemata. Lipsa unei delimitări clare dintre spațiul personal și restul lumii duce, însă, la o stare de confuzie specifică oricărui activist. Crizele personale se confundă cu cele sociale, politice sau ecologice și ce rezultă este o blazare involuntară față de cele din urmă: "oceanele ar putea salva planeta/tristețea mea nu ajută la nimic/dar mă stresează mai rău decât oceanele".
Poem în capitalismul târziu
repet anxietate la telefon
nu mă aude nimeni
prietenii toți se distrează
eu nu am prieteni
n-am bani n-am energie
nu mă aude nimeni
am o garsonieră urâtă
dar am totuși garsonieră
mă așez confortabil pe podea
dacă nu am motive să plâng
mă gândesc la băiatul toxic de acum 4 ani
care mi-a dat primul pill și papucii
acum plâng
îmi doresc un acvariu cu pești în dormitor
n-am spațiu și nici timp să mă ocup
sunt prea self aware pentru depresie
sunt prea self aware să n-am
să construiesc un ecosistem acvatic
acvariul trebuie așezat în imediata apropiere a ferestrei
în lipsa luminii naturale, trebuie iluminat cu un bec.
când te trezești, peștișorii sunt tot acolo
se holbează la tine
când te culci, peștișorii sunt tot acolo
se holbează la tine
sau poate se holbează pentru tine
pentru confortul tău
am nevoie ca cineva să facă ceva
pentru confortul meu
oceanele ar putea salva planeta
tristețea mea nu ajută la nimic
dar mă stresează mai rău decât oceanele
dacă m-aș duce la psiholog și aș avea de ales
aș vorbi despre mine
pentru ca lumina să ajungă la plante, pereții acvariului
trebuie să fie curați, iar apa clară,
transparentă.
până la mega fac două minute
până la lidl fac 10
aleg mereu mega
când ajung la casă mă gândesc cât aș fi dat pe toate astea la lidl
dar cât de ieftin e lidl de fapt
și cât e încăpățânarea noastră să credem că mai există salvare
cetățeni ai bucureștiului haideți în stradă
dreptul pentru locuire, pentru iubire, pentru supraviețuire
cauzele pentru care clasa de mijloc luptă
înainte să bea în control
în expirat în apollo 111
dacă mă iau de cineva din zona de stânga o să mă facă centristă de dreapta
sau mai rău
o să fiu invitată să citesc poezia asta la cenaclul blecher
când m-am lăsat de carne încă mai credeam că există scăpare
am vrut o dată să mănânc un pește și mi s-a făcut rău
cu toate astea responsabilitatea individuală e o haină pe care refuz să o port
până când și ultimul locuitor al terrei își va permite un burger beyond meat
nu cer nimic de la oameni
decât să mă iubească așa cum sunt
și să mă cheme în continuare în oraș
chiar dacă o să îi refuz
fetița din mine vrea să aparțină
dar nu e învățată cu asta.
să am un rechin mic lângă fereastră
pentru fiecare dată în care m-am simțit abandonată și trădată
aș avea mulți rechini mici
în acvariu mai trăiesc: bacterii, euglene, parameci, purici de apă
în interiorul corpului meu e un gol
ca emojiul cu zâmbet
orice ai face
apare în căsuța de chat
te enervează dar e cumva familiar
inutil ca peștii dintr-un acvariu
dar e cumva reconfortant :)
colegelor mele din clasa a 6-a
fata populară dată cu rimel
cu tocuri la școală
cu pantaloni strâmți exact atât cât trebuie
mă holbam la tine mereu
râsul meu nu a sunat niciodată ca râsul tău
fata cu tricou larg cu trupe rock și prieteni băieți
fata cu sâni mari și iubit la liceu
fata bună la mate despre care știam toți că o să reușească
fata care tocea dar nu recunoștea
fata care se machia prost dar părea cool
fata care citea cărți din afara programei școlare
fata bogată cu vilă la mare
cine v-a învățat pe voi să fiți cumva
și pe mine nicicum
orice aș face vreodată nu o să vă fiu pe plac
și fetița din banca a treia voia să discute cu voi
dar panica îi curgea prin tălpi
panica îi apăsa tare pe cap
panica i se lipea de dinți
aș fi vrut să mă luați pe genunchi
să mă mângâiați pe păr cu unghiile voastre lungi
să îmi spuneți că și eu sunt frumoasă ca voi
că barca asta se va legăna și cu mine
ne vom izbi de aceiași pereți
vom cunoaște adorația în aceleași băi murdare la 4 dimineața
ni se va spune că suntem mature pentru vârsta noastră
de bărbați care au făcut armata cu tații noștri
vom fi la fel de mirate că nu ne va plăcea sexul
dar nu vom spune nimănui
vom fi la fel de mirate când vom afla cum să ne placă sexul
dar inimile noastre rănite vor privi mute
cum ne afundăm în muncă
cum devenim feministe și începem să folosim cuvinte
puțin pretențioase dar care exprimă clar ce vrem
teoremă axiomă capitalism consimțământ abuz colonizare
epilare boli sexuale spații queer artă politică proiecte sociale
ni se va spune că suntem radicale
ni se va pune mâna pe sâni pe coapse
ni se vor pune condiții
aș fi vrut să îmi luați mâna în mâna voastră
și să scriem cu cretă pe tablă
poezii lungi și utopice despre o lume frumoasă
cum numai fetele de clasa a 6a ar putea să gândească
să chiulim la română și să ne facem cazemată în spatele chioșcului
unde să ne lăudăm una pe alta, să ne împletim mâinile
să ne urcăm una pe alta metru cu metru în sus
până ajungem la nori și de acolo să privim lumea care așteaptă
care așteaptă numai să venim să o cucerim
să ne distrăm atât de bine
încât să întârziem
lumea și băieții vor fi tot acolo când ne vom întoarce
lumea și băieții vor fi mereu acolo
