Florin Iroftei: „vreau/să nu fi fost acolo când ți-ai spart dintele”
Recenzie de Clara Caradimu
Florin Iroftei este student masterand al Facultății de Litere din cadrul Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, interesat de poezia contemporană și de lingvistica neurocognitivă.
Poezia lui Florin reușește să păstreze fragilitatea cât se poate de vie și intactă, fără ca aceasta să fie anihilată de o prețiozitate a limbajului. Din contră, poeziile sale sunt firești, tratează subiecte din realitatea cotidiană, precum relația ,,micului erou” cu mama sa, ori dorința de a retrăi momente îndepărtate. Versurile sale curg cu lejeritate unul într-altul, alcătuind un discurs natural. Astfel, cititorului îi este expusă poezia unor obiecte simple, obișnuite (bățul de lemn, perdeluța, dintele, dropsurile etc), conferindu-le o însemnătate nouă, dar fără să ne devină în vreun fel străine.
*
nu ți-a folosit niciodată
lumina, treci prin bălării
la marginea apei, malul
va fi surpat, răcoarea continuă să
îți intre în oase.
mic erou încă de
la 7 ani. ții mâna pe telefon -
alegeai să pornești blițul
în cazuri absolute. jumate de
drum însoțit de vocea
mamei, cealaltă parcurs cu
gândul că va avea
liniște. urăști
că nu ești lângă ea, că nu
e lângă tine - atracția spre pericol
o înțelegi drept nevoită.
suntem personaje blocate, pierdute în
completări inexistente. în pâclă
ți se subțiază respirația, construiești
non-discuții premergătoare unui
conflict
corp supus al micului
erou, cu tine (m-)am crescut.
*
vreau
să fiu pudra de pe corpul mic și grăsuț – aduce un chicot când îi mângâi burta, rățușcă
fără glas scufundată în cadă. ecosistem.
vreau
să fiu crenguța impregnată pe obraz – sânge nevinovat pe pometele cusut. nivel
standard de curent, mii de firișoare intersectate produc
armonie
vreau
să nu fiu perdeluța de la ușă dată la o parte – spuma laptelui – o velă trasă, privești
spre celălalt
vreau
să fiu ultimul ochi al sobei proiectat pentru oala cu sarmale. mănânci cu poftă,
unsoare în colțul gurii – stabilitate
vreau
să fiu bățul de lemn, prezență de durată contrar înghețatei. părul blond ascuns sub
pălăria de blugi, salopeta suflecată până la genunchi și puful de păpădie rămas pe
săndăluțe
vreau
să nu fi fost acolo când ți-ai spart dintele, debarcaderul păstrează jumătate din
zâmbetul a opt anișori. dropsuri și burtică
