Ana Zett: „iar salată de vinete fără ceapă/SĂ FACĂ MĂ-TA!”
Poemele Anei Zett sunt jucăușe, dar în același timp tăioase, se construiesc pe baza unei rime care structurează discursul într-o dimensiune accesibilă și percutantă. Discutând despre relația mamă-fiică sau despre munca la birou ca femeie, tema identitară își face mereu simțită prezența, se ivește ca un blocaj pe care personajul poetic trebuie să îl confrunte și care se infiltrează în fiecare aspect al vieții. Nu lipsesc însă imaginile și versurile care sensibilizează și care sunt inimioase, în toate sensurile cuvântului. ("sub o sută de sori ai stat în burta mamei tale până/ zigotul acela s-a făcut mare" "mama mea care nu era mama mea încă/ ți s-au turtit buzele de la apa mări/ de la sarea sării de pe străzi"). Poemele sunt mici scenete unde eroină noastră combate așteptările care i se impun și în care e liberă să simtă, să plângă, să fie mâhnită și sătulă de soarta ei, dar și un spațiu unde să de lupte cu toate aceste trăiri și să proiecteze victorii.
15.septembrie.24
cât de important e să scrii exact
ce-ți vine în cap –
cât de trepidant
e ritmul în care coborâm la metrou
cu pachețelul cu sendviș cu ou
și-un stilou
în buzunarul de la cămașă
ȚEAPĂ
sunt femeie, n-am buzunar la cămașă –
fac exerciții de spate în fiecare dimineață
să nu fac la bătrânețe cocoașă
TIMP RITM SECUNDE UNDE
ce facem, ne întrecem?
spumegăm în mai multe
WC-uri publice
vomităm cu aplomb
înainte să ne îndreptăm
către birourile noastre cubice –
odată femeile erau pudice –
acum nu ne mai e rușine,
la serviciu se vine cum se vine
(ceea ce) întreține în mine un spirit personal –
prostia a început să se ia viral
- vaccin pe naiba
- scepticism peste tot
- snobism și un lanț de aur mare de tot
s-ar putea să scrii din nou
tot ce-ți trece prin cap –
mă plimb printre oameni
și gândul nu mai e intact –
am nevoie de tact
să vorbesc cu tine –
nu vreau să-ți iei lucrurile să pleci,
dar nici nu vreau să te mai atingi de mine –
dezgustul survine
doar... doar de salată de vinete mai mi-e poftă –
dar noi nu avem ceapă în casă,
iar salată de vinete fără ceapă
SĂ FACĂ MĂ-TA!
salut!
vino să dai cu pumnii în mine
atacă-mi toți porii și toate neîncrederile în sine
părinții tăi zic același lucru de o sută de ori –
sub o sută de sori ai stat în burta mamei tale până
zigotul acela s-a făcut mare –
dispare sub neîncercare fiecare ezitare de a-i corecta –
sunt părinții tăi și ți-e rușine
și știi oricum că nu-i mai poți schimba –
- mai vrei să mergem la plimbare?
- acum nu mai am chef
- aoleu, mamă, m-am săturat de ofurile lu’ matale
m-am săturat să te tot aștept
// doare
să văd cum îmbătrânești
cum mâinile tale albe nu mai spală obrajii
mâinile tale albe nu mai sunt atât de albe
și se încrețesc
pielea-și pierde elasticitatea
și toată ludicitatea
femeia cu părul scurt care detesta rochia
femeia cu susul în jos și craci mișto
mama mea care nu era mama mea încă
ți s-au turtit buzele de la apa mării
de la sarea sării de pe străzi
tatăl meu nu te mai vede
ai avut un iubit care te adora
cum ar fi fost viața ta...?
mama mea, mama ta, mamele îmbătrânesc
mă rupe ca prima despărțire –
părinții mei îmbătrânesc
hamacul din curte e atât de mic
s-a rupt de la toată dragostea asta mare
care n-a fost niciodată aici –
absența cântărește la fel
salut!
tradiție
trăiește românește // protejează // da da
mănâncă icre negre și carne de rechin maltez
în Gran Canaria
fă poze cu descrieri filosofice
fă mânării cu descrieri religioase
//modern age// ne suge de //years//
toată lumea are tatuaje
toată lumea se abonează la foraje
în piele –
nu ne mai lasăm marje
de eroare –
sărim în cap
fără backflip –
frontflip incomplet
incoerent –
sunt as la pierdut timpul
învârt șoapte-n timpan
și îmbătrânesc
ING – banca aia portocalie & prezent continuu
//continuu ni se iau bani
//continuu dăm bani
//continuu alergăm după bani,
e-n regulă –
iubirea cică se păstrează în bancă
salut!