Călin Niță - “gresie care nu știe să trosnească”

Doar cizmele tale Doc Martens știu să facă parchetul

în V să trosnească atât de hotărât şi să scârțâie calci

spre mine să mă întrebi dacă dar cazi

prin el prin betoanele fierbinţi din februarie prin

tot ce o să pot vedea vreodată și mai departe

spre un loc propriu ţie eu

acum sunt într-un pat de spital m-am lovit rău la cap

când ai căzut și acum sunt într-un spital

cu gresie care nu știe să trosnească nu

o încălzește nici un număr de pași infinit de calzi

m-am obișnuit mi-am rupt toate oasele când ai căzut

acum trosnesc eu și aștept pașii tăi

să mă încălzească sau măcar

să nu se mai audă