Bogdan Macarie

emojiurile n-au miros hai să ne întâlnim la Petrache Poenaru

bunica mi-a zis că în viață ținem minte mirosurile

că fiecare moment de fever pitch duhnește a ceva

ca atunci când ți-ai sprijinit capul de mine pe bancă

și nu vedeam nici la juma de metru în față

atât de întuneric era

în parc mirosea a câine ud și a urină

tu miroseai a portocale &

un cerșetor care își împingea căruciorul de la kaufland

s-a oprit lângă banca noastră vorbind cu pungile stivuite înăuntru

dar eu cred că doar inhala din plin

fiindcă cine nu se satură de putoarea în care își plimbă căruciorul toată viața

și unele lucruri se întâmplă așa din senin

spre exemplu mâinile noastre care s-au prins pe întuneric în Cișmigiu

și am fost atât de fericit că am început să plâng &

când tata aducea o pungă de portocale

mă închideam în bucătărie și le

descojeam câte una

doar în bermude cu picioarele goale pe gresie

și le miroseam cu putere ca pe un halucinogen

până mă lua amețeala &

în bucătărie se făcea întuneric-gudron

(mă gândeam cât de plăcut miroși a Drumul Taberei și a portocale

uneori chiar îmi ies din sărite

și descojesc toate portocalele din casă)


uneori o visez pe locul din dreapta

mă ține de vorbă ca să nu adorm la volan

și să intrăm în toți stâlpii când

prindem viteză și

blocurile copacii stelele

se topesc la un loc

ea își scoate brațul pe geam

ce tare se simte parcă mi-ar plesni pielea

parcă mi s-ar descompune din umăr spune

pe vocea altcuiva desigur

așa cum se întâmplă mereu.

alteori trage înăuntru un porumbel

care se zbate așa rău

că își frânge gâtul

oricum nu-l putem lua îi explic

visul e un supermarket unde

totul are un fel de sistem antifurt

atunci ea oftează și

pune frumos pasărea în torpedo.

aproape să ațipesc

nu spune nimic

dă muzica mai tare

așa odată

și începe să râdă atunci

tresar și trag de volan

când râde

fața ei alunecă în sute de fețe necunoscute

și râsul ei este mereu altul.


aș vrea să mă reîncarnez într-o pisică

și când o s-ajungi o bătrână cu Alzheimer

să torc noaptea adunată în poala ta
dacă uiți să mă hrănești dacă uiți că exist promit
să las urme de colți și de gheare

prin fotolii

prin mobilă

prin covoare

prin creierii nopții hainele tale să miroasă a lapte ars și

mâncare pentru pisici

varză călită

și Alzheimer

și gem de caise


mamătată sunt bine

pe lângă biserici când trec
am renunțat să mă mai închin
de judecata cea de apoi
și de iad nu mi-e frică
să merg în rai în nirvana
nu țin dar bucuros
m-aș reîncarna în pisică

mamătată iau în brațe un câine
cu capul zdrobit de bordură
și blana neagră de sânge
și spumă fiartă la gură
trec oameni lasă să cadă
din pașii lor cârduri-cârduri
de păsări roșii pe stradă
prin parc aud somnifere
curgând din voci de lăcuste
și bicicletele-lame
despică aleile-nguste
aleile lungi care-acum
ca niște funii se-nnoadă
în cer un nor singur ca un
prăjitor de pâine in cadă

bătrânul de la romană

cu bibliile lui stă la pândă

pe Dumnezeu să mi-l vândă

încearcă cu glasul profetic

nu, mulțumesc

n-am nici bani de metrou

spun grăbind pasul bezmetic


dat being said

uneori îți simt privirile în ceafă
ca ploaia de germeni pulverizată
în obrazul fetei de bătrânul care
nu a apucat să-și scoată batista la timp
și amândoi stăteau față în față pe locurile pentru persoane cu handicap
îmi aduc aminte de tine seara
și încep să îmi umble gânduri prin cap
nu cine știe ce dar includ și
pata de lapte de pe tricoul negru
pe care o simțeam cum se întinde în timp ce
așteptam troleul
și pe care încercam să o ascund cu hanoracul
așa cum încerca vecina noastră să-și ascundă mâinile
stropite de vitiligo în ligheanul cu rufe când treceam
prin fața balconului și îi dădeam bună ziua
poate că am nevoie de privirile tale
fiindcă pe bună dreptate gândurile mele sunt așa
singure și îngălate
sunt sigur că așa se simte și vatmanul singur în
cabina lui obscură
încercând să fluiere
ca să nu se lase distras de huruitul obsedant al roților
și să calce vreun câine orb care traversează șinele
și să se gândească o seară întreagă
la sângele împroșcat pe geamul tramvaiului
știu că mă privești
continuă
am spus CONTINUĂ!
am nevoie de asta ca să îmi ocup mintea
ai grijă de tine
ne auzim
*smiley face* *smiley face*

Previous
Previous

Gabriel Năstase

Next
Next

Lucian Olteanu