Alesia Eftemie : „Ground control to B2, vă merg plitele?”
Recenzie de Călin Niță
Când o persoană tânără scrie despre începutul „vieții de adult”, cu relațiile haotice, responsabilitățile noi și plecarea din orașul natal, e ușor ca poezia să pară lipsită de substanță sau să cadă în patetism. Lucrurile astea sunt considerate o parte firească a vieții, deci implicit neremarcabile, dar Alesia reușește să le folosească eficient pentru a construi o imagine fidelă a disocierii.
Poemele au aspectul unei înșiruiri de diapozitive prin care poeta trece fără să aibă control asupra ordinii sau duratei expunerii lor, momentele de introspecție fiind întrerupte de comentarii legate de temperatura luminii, radare de poliție sau panorame urbane. Iar la nivelul imaginarului poetic, iese în evidență blazarea uniformă cu care Alesia descrie diversele spații prin care cititorul este purtat. Suprafața planetei Marte, clubul Apolo sau autostrada sunt aproape identice cu camera de cămin pentru că, după cum ne spune foarte clar primul poem, „aici nu/suntem acasă”. Și bineînțeles, punctele culminante ale poeziilor nu se depărtează de această mică lume dezamăgitoare unde din spațiu se văd conversațiile de pe grupul de WhatsApp al căminului, iar singurătatea se manifestă printr-un lănțișor lăsat la gât.
nu dau nume ca să nu fac pe nimeni de rușine dar
lustra a început să se cam bălăngăne seara
întind mâna spre ea undeva în altă parte un înecat întinde mâna spre ce crede că e
cer
ambii dezorientați
îmi plimb degetele prin lumina albă niciodată galbenă ce prost
își pune becuri cu lumina aia caldă și compactă aici nu suntem
acasă
spațiu liminal
roverul aterizează cu succes ieșim din el
eu cu înecatul invadăm barul îmi mângâie obrazul
se uită în ochii mei șoptește
uite, au făcut luna din apollo albastră doar pentru tine
prognoză de averse cu acizi în sud vestul căii lactee
picături de ploaie de meteoriți mi se topesc pe buze
a trebuit s-o facem în liniște pereții sunt subțiri aici
ăia de la etajul 9 sunt hipervigilenți te-au simțiti
ești ca și mort
dar și eu îi văd pe ei, adică nu pe ei mai degrabă văd cum
mută mobila
dau cu bormașina
fac box fiecare ko mereu la mine-n cap
în fine sex
ăia de la 9
și aș vrea atât de tare să țip liniște
mă afund în patul meu albastru în clădirile toate la fel de albastre
văzute de la 8
Ground control to B2, vă merg plitele?
auziți are cineva ulei doar vreo 50 de ml?
dau la schimb popcorn
sau la nevoie stele cu suc…
să stai singură la cămin în primul an e ca atunci când
îți arunci jurnalul cu winx că au râs prietenii de tine
♪ cele mai bune prietene pe vecie ♪
ca ziua când ți s-a stricat chiuveta și ai început să-ți
tai fructe pe tocătorul rămas nespălat de ieri
și au toate gust de ceapă
eforturile personale tot eforturi se numesc
mâine poate suni să-ți faci prima programare la dentist îți repeți rapid în cap alo regina maria la telefon?
închide
tot ai dat-o în bară
te urci în uber te întorci acasă tu taci el tace
de fiecare dată când se lasă liniștea incomodă se naște
♪download free radio zu most wanted top 40 ♪
săptămâna asta îmi e dor de casă urcă 7 poziții
în clasament și din păcate ne părăsește
dar tu nu
ajungi acasă te dezbraci nu mai e nimeni care
să te ajute să-ți dai jos lănțișorul
200 la oră pe autostrada soarelui îmi mijesc ochii să văd
răsăritul mă doare
iei mâinile de pe volan încadrezi cu degetele cerul
dimensiuni perfecte pentru insta story
trebuia să mă nasc fotograf dar m-a făcut mama prin cezariană
revino-ți e radarul la km 100 ne lasă ăștia fără mașină
în vamă e fain e cool e iubire respir iubire mănânc iubire vă dau la toți
între 9 și 20 de puncte-amendă
poză
200 la oră pe autostradă în capul meu îmi mijesc ochii la ceva
luminos, portocaliu și rău
la mine în stomac hai încadrează-l fă-i poză
stop-cadru cu insecurități
e radar la km 0 pe ecran: sorry this user can’t be reached at the moment please try again later n-am vrut promit că mâine e mai bine
în noaptea asta pune-mă veioză lângă pat
cu burta-n sus cu soarele pe cer
ca să te întreb ce mai faci