Denis Rotaru: „pierderea de sine regulată pentru întoarcerea spre bine”
Recenzie de Bianca Alungulesei
Denis Rotaru, zis și „omu’ din balcon” (stă la casă), este un copil închis într-un aproape adult de 18 ani, care și-a găsit refugiul în poezie, mai ales cea contemporană. Are o pagină de poezie venită din hipersensibilitatea izolării, unde postează cât de rar posibil. Îi plac mult foietajele cu pizza de la Lidl.
Poezia lui Denis este blocată între prezent și trecut - fiecare poem începe într-un moment actual, lăsându-se apoi pradă amintirilor. Amintirile evocate se îmbină cu sentimente vechi și noi, cu senzații provocate de prezent, creând astfel un spațiu atemporal în care viața nu este o linie dreaptă, ci fiecare moment este o particulă într-o mișcare browniană. Tendințele autodistructive sunt generate de o singurătate cruntă, prezentă în toate cele trei poeme. În fiecare dintre ele este prezentă o fixație, un motiv ce se tot repetă. Deși în primul poem acest element ar putea fi berea sau beția, mi-au atras mult atenția și canapeaua și Uma Thurman ca niște ancore, niște obiecte care provoacă ceva asemănător cu o transă, concentrarea asupra lor provenind din aceeași singurătate menționată mai devreme și dorința de a scăpa de ea. Canapeaua, un obiect simbolic al petrecerilor, al adunărilor de oameni și Uma Thurman ca o prezență sensibilă care vede și vrea să amelioreze durerea.
Cu toate acestea, izolarea voită se face simțită prin marginalizare, blackout în locul socializării sau participării active și îmbrățișarea nereceptată, ba chiar nedorită. Cred că Denis are potențial și idei bune, una dintre sugestiile pe care i le-aș da ar fi să mai lucreze la
flow și la continuitate. În rest, îi urez mult succes în drumul său poetic și vă invit să îi citiți poemele mai jos.
noiembrie 2022
aseară m-am întors în noiembrie 2022
și ficatul striga să mă opresc și am dat cu zarurile
și am băgat și bere
și ce voma cruntă am avut de la bere
poate n-am băut la fel ca în noiembrie 2022
dar corpul n-a mai putut să-mi accepte
mi-am luat blackout pe canapea, de parcă ar fi sufrageria unui străin nu camera mea
și ce canapele bune fac suedezii
și simt cum se uită poezia la mine
din colțul camerei
zicând că mi-am făcut rost iar de inspirație
dar altu zice că aici e problema cu poezia postmodernă
că nu știm să ne bucurăm
și ce comodă e canapeaua de la ikea
ce frig am tras în noiembrie 2022
tu știi de ce am băut
sau poate n-ai aflat
cum mă privea poezia de atunci
în baie când mi-au văzut 3 bărbați pula
și unul dintre ei a zis
„Bravo Denis, ești tare, trăiești”
și atunci orice poezie devine found poetry
poezia din voma cu dmf
poezia din mâinile amorțite de acum
poezia din rușine
și poezia din cafeaua de dimineața și țigara de după
nu e anul în care să beau
e anul în care sa mă pun pe picioare
și crede-mă frate e mega tare
dar nu știu câți ar putea înțelege
pierderea de sine regulată pentru întoarcerea spre bine
deși nu e adevărat
mă mint pentru a-mi masca condiția
da zi vere de n-ar merge niște prafuri și alcoale să ni se facă creierul moale și pula
tare
și niște steroizi să nu se mai scoale
și aseară am zis că gata asta-i ziua cea mare
mașini funii și șine de tren
și tot ce poate face creierii să zboare
poate că și acum sunt la fel
dar m-am trezit cu mâinile amorțite
și cu dor de ( )
în noiembrie 2022 am încercat sa intru singur în comă alcoolică și să mor
și de atunci totul a luat-o-n jos
poate era ăla momentul
dar mă îndoiesc că știm când e momentul
aseară am vomitat de la două beri
nu de la beție, dar ficatul și fierea mi-au dat rateu
aseară mi-am luat blackout și uma thurman se uita la mine de pe pereți
și m-ar fi luat în brațe, dar eram prea numb să mai simt
aseară mi-a fost dor și mi-aș fi dorit ca uma thurman să fii tu
nu să mă iei in brațe, dar să stai lipită de peretele meu și să mă vezi
ah și cât am putut să mint aseară doar ca să nu mă dau rănit
aseară m-am întors în noiembrie 2022
și eram la fel de nefericit
în secolul ăsta lipsit de intimitate
Poate de asta mi se strânge stomacul când strâng ochii
sucul gastric sincronizat cu lacrimile
pentru că nu mai pot să mă zbat
în pătura care nu mă cuprinde.
Strâns și scos din vagin afară
unde și vulva mă ține la distanță
Strâns și scos afară din corpul tău
care mă respinge cu fiecare atingere
și omoplatul platformă cu arcuri când
îmi alunecă mâna pe spatele tău.
Poate de asta sunt așa
copilul mort în aproape adult
care vrea să fie privit doar de tine
pentru că nu mai există intimitate în secolul ăsta
corpul tău nu-ți aparține
când 4 perechi de mâini te mângâie
și niciuna nu e cea pe care zici că o iubești.
,,Ajungi atât de singur...”
îmi zicea cineva
când nu ești văzut de cel de lângă tine
și ești înconjurat de oameni
cu care o împarți.
În secolul ăsta nu mai există intimitate
când te privești singur în oglindă
și nici măcar fața nu-ți seamănă
în secolul ăsta lipsit de intimitate
când mâinile care te-au mângâiat ți-au lăsat urme
când mâinile care te iubesc nu te ating.
,,Ajungi atât de singur încât încerci să vezi dacă patul poate fi futut
dacă caloriferul poate fi futut”
îmi zicea un poet mort pe care nu l-am cunoscut
în gara de nord
a unui sezon vechi din ce-a mai rămas din run-ul prelungit pe fill-ere ale vieții.
Ajungi atât de singur în secolul lipsit de intimitate
încât orice dragoste pare că-ți vinde cursuri online
și drogul inhalat
e ultima șansă la a iubi
în secolul ăsta lipsit de intimitate.
dansatoarea de samba
Am visat să văd lumea de sus
De unde norii acoperă totul
Laturile pe care nu le vezi sunt cele pe care le iubesc cel mai mult
Am analizat ce vrei să vezi
Ți-am arătat stocul ce există în mine, da’ doar în categoria ta
Dar părțile în care mă simt cel mai eu
Sunt cele pe care mi-e frică să le vezi
Sunt dansatoarea de samba de lângă bar
Tu, inabordabilul care plânge de monotonie
Ești prea așa, eu sunt prea altfel
N-am acceptat
Te-aș dansa podelele astea pe care ți-e frică să calci
Te-aș iubi așa cum știu eu să te iubesc
Dar n-ai înțelege sau nu ți-ar plăcea
Sunt dansatoarea de samba care ar plăti pentru consumația ta
Sunt tot ce urăști la oameni
Sunt dansatoarea de samba care plângea beată pe trotuar
Lângă ea și nimeni altcineva
Sunt dansatoarea de samba ce te-ar duce acasă pe brațe
Sunt dansatoarea de samba ce s-ar arunca frenetic de gâtul tău
Sunt dansatoarea de samba ce te-ar iubi așa cum știe ea
Doar dacă m-ai lăsa...
