Iulia Stoichiț: ”nu m-a învățat nimeni cum să mă transform într-o cană pe care să pui buzele”
Recenzie de Mihail Lucian Florescu
În poemele pe care ni le-a trimis, Iulia Stoichiț recompune din elemente disparate parcursul emoțional al unor relații romantice. Relații? Romantice? În 2023 e greu să mai folosești acești termeni fără să te gândești de două ori înainte. O lume complicată va naște numai iubiri complicate. Despre aceste iubiri complicate scrie aici Iulia, despre ambiguitate, speranțe deșarte, lesbofobie și multe altele pe care vă invităm să le descoperiți printre rândurile de mai jos.
Cum m-am mutat un an în Tilbrug pentru tine
Ziua în care am ajuns
îi iau pe ai mei în brațe
pentru ultima oară în brațe
și trec de controlul pașapoartelor
anxietatea și entuziasmul
trag de mine în direcții opuse
vorbim pe insta
ne tot trimitem memes
ne smiorcăim că ne e dor
una de alta/altul
(au trecut 3 luni
de când ne-am văzut irl
ultima oară)
nu-ți spun nimic despre cum
m-am decis să aplic pentru
un semestru de Erasmus în Tilbrug
(o discuție avută în treacăt
despre cum ar fi să plec
cu bursă Erasmus un an
să vin în Tilburg special pentru tine
dar ai spus să n-o fac special
pentru tine să aleg ce oraș vreau
nici măcar nu trebuie să fie Olanda
oricum vrei să pleci din Tilbrug
după despărțirea de Alice)
vreau să ai cea mai mare surpriză*
vreau să tremuri
vreau să ai cei mai mari ochi
mari ca un personaj dintr-un anime
vreau să-ți scape din mâini
orice ai avea să se facă țăndări
vreau să să-ți duci mâna la gură
și să te uiți la mine
la fel cum ai făcut-o
după o partidă de sexting
când te-am întrebat on the spur
of the moment if you wanna
be my girlfriend
(deși încă erai cu Alice)
m-am calmat dupa-aia
și ne-am adus cu picioarele
pe pământul nostru virtual
de pe instagram
te mint de câteva luni
și nu-mi place
ultima săptămână a fost horror
cum să nu-ți zic că
o să studiez psihologie un an
în aceeași universitate
în care ai studiat filozofie
cum să nu-ți zic că de-abia
aștept să trăim un an
ca un cuplu să avem grijă
împreună de your stupid orange cat
cum să nu-ți zic că
atât de mult îmi doresc să fiu cu tine
îți spun că n-o să am semnal
niște ore că merg cu ai mei
pe niște coclauri nu zici nimic
inima decolează înaintea avionului
ea a ajuns deja la tine
trupul s-a pierdut la bagaje
trebuie să aștept să-l recuperez
babe, can you make me a pornstar martini?
babe, ți-l fac, dar cine îl va bea?
cum cine? eu
hahaha funny
what’s so funny?
și eu îmi doresc să fii aici,
dar nu ești
pinky promise că eu îl beau
tu doar fă-l
I’ll indulge you just because
you’re my favorite pornstar
intru în restaurant
te caut din priviri
te găsesc la bar
ești atât de concentrat
and in the flow
simt cum te iubesc
și mai mult
și mă întreb cum e posibil
e gata pornstar martini-ul meu?
nu reacționezi
te mai întreb o dată
mai tare
mai tare
MAI TARE
îți ridici ochii
mă vezi
nu înțelegi
probabil zâmbesc ca proasta
îți explodează shakerul în față
cocktailul ajunge pe tine
pe bar pe jos
(lowkey, voiam să se întâmple asta
ca să pot să te iau la mișto dupa-aia)
you’re a hot mess
și vreau să ne futem acum
în baia restaurantului
(baia din care mi-ai trimis
o grămadă de nuduri
cu sânii tăi)
râd de cum nu ai nicio reacție
(mi-e puțin frică
că e șoc și groază pe fața ta)
râd pentru că nu știu
ce altceva să fac
you’re here. You’re actually here!
n-am zis că eu îl voi bea?
nu cred că mai am…
mă săruți și simt niște
fructul pasiunii pe buza ta
Ziua în care am plecat
sunt la cursuri la psihologie
profa care ne predă
se ocupă și de mobilitățile Erasmus
ne povestește despre țările
și universitățile pe unde
au mai fost foști studenți
când aud numele de Tilburg
devin atentă
„din păcate, nu mai puteți merge
într-un stagiu Erasmus în Tilburg
am avut 2 studenți care au fost
unul din ei a luat numai note mari
celălalt a picat toate examenele
din cauza asta, Tilburg nu mai vrea
să audă de studenții de la Brașov”
asta ar fi devenit motiv de revoltă
dacă mai eram împreună
(dar nici nu am fost vreodată oficial)
dacă mai locuiai în Tilburg
(dar probabil te-ai mutat în Portugalia
așa cum îți doreai când erai acolo
în vacanță și încă mai vorbeam)
dacă am fi ajuns să ne vedem
in real life
Lipstick stains
we’re on a non-date date
(amândouă avem parteneri, cică)
mergem la restaurantul vietnamez
ești nemachiată
te-ai trezit cu puțin timp înainte să ne vedem
îți zic că arăți bine oricum
îmi iau un ceai verde vietnamez
îl primesc cu un ceainic și o ceașcă transparente
„îmi place când o femeie lasă
urme de ruj pe marginea cănii”
ale mele abia se văd
poate chiar am ruj bun
prima dată când fac o poză
e la o scrumieră plină de chiștoace
pe care ai lăsat rujul tău
eram în Tipografia
mersesem s-o vedem pe Nora Iuga
nu ți-am trimis poza
a doua oară e cu cana ta verde
de când am fost prima dată la tine
să iau cadoul de ziua mea
avusesem ultimele ore în Arte Plastice
mi-ai făcut un ceai
m-ai întrebat ce cană vreau
m-ai întrebat dacă te las
să-mi faci o poză pe film
că-ți place cum arăt
(poza aia a ajuns între timp
pe instagramul meu)
am făcut poză cu telefonul la cană
p-asta ți-am trimis-o
m-am dat singură afară
din apartamentul tău spre 7 seara
următoarea e cu urmele rujului meu
pe dosul palmei tale
ultima seară de iunie
eram pe terasa profului tău
(doar al tău, că n-a fost al meu)
ne invitase să mai bem
ție ți se făcuse rău
de la stomac de dinainte de propunere
dar tot ai vrut să mergem
mi-am lipit ventuzele pentru a lăsa urme
la fel cum ai lăsat în palma
cu care ne-am ținut de mână pe stradă în acea noapte
după ce m-am smiorcăit
că nu m-am ținut niciodată de mână
cu o tipă pe stradă m-ai lăsat
nu știu dacă pentru că eram pulă
sau pentru că voiai să-ți reamintești senzația
ultimele poze cu urme de ruj
sunt de când am fost la tine ultima oară
„cred că te plac” atârnă între noi
(am deja un poem despre
cum mi-am ținut respirația
but we shall see de câte ori reușesc
să rescriu același poem)
ți-am lăsat iar urme de culoarea nude
pe marginea paharului de șampanie
pe care mi-ai adus-o de la Chișinău
(am vrut s-o beau cu tine,
dar mai mult eu am băut
din cauza acidității
pe care ți-a provocat-o la stomac)
am și 2 poze
cu chiștoacele de la țigările de lavandă +
niște poze cu tine vorbind la telefon cu mama ta
nici pe astea nu ți le-am trimis
nu m-a învățat nimeni
cum să mă transform într-o cană
pe care să pui buzele și
să lași urme de ruj pe mine
*simt cum deja lesbienele suspină și vor o iubită așa ca mine.