Rebeca Oanță: „nu calcula de câte cuvinte potrivite e nevoie pentru a trece și peste asta”
Recenzie de Ștefan Pușcașu
Rebeca Maria Oanță este din Cluj-Napoca, şi a absolvit Facultatea de Litere (atât licența cât și masterul). Scrie poezie din liceu, dar mai serios a început tot în timpul facultății. A publicat în Echinox, revista Steaua, Tuș Zine, în online pe Noise Poetry și O mie de semne. Anul trecut a participat la Z9 Camp, a citit în cadrul festivalelor Stand-Up Poetry și Ecosistem din Alba Iulia, respectiv București. Anul acesta, nu a activat atât de mult în spațiul poeziei pentru că a fost plecată cu Erasmus în Torino, dar speră să-şi revină încet-încet.
Rebeca Oanță mizează pe un apel la inventarul de motive al literaturii și filozofiei prin reciclarea temei a condiției umane în societatea contemporană. Ea spune povestea horror a toxicității găsită în platformele de social-media (“mă înec ușor/ în imagini pixelate/ în reclame la make-up”) , aducând în prin plan o formă de activism social și mesaje anti-corporatiste (“nu mai vezi doar jumătatea fake happy corporatistă/ o vezi pe bune/ și accepți știrile rele/ capitalismul tărziu/ poluarea/ cu același western guilt”) care ajung să culmineze cu portretul unui individ ce simte nevoia unei resemnări (“un mic suflet pe o rocă în spațiu/ care înțelege lucrurile pe jumate”). De asemenea, autoarea exersează în textele ei regăsirea de sine (“avem o supă bună a auto-compasiunii și acceptării de sine”), retragerea în copilărie (“ceva/ care să mă ridice ușor/ cum mă ridica și tata pe umeri/ când eram mică” sau titlul poemului “copilul interior” care anunță și tema centrală) sau o salvare a sinelui prin alcool și iubire (“confortul/ și alcoolul ușot de obținut/ îmi plac mâinile tale peste ale mele”).
Toate acestea alcătuiesc o voce adolescentină care la prima vedere ar putea părea clișeică, dar Rebeca e o poetă deja bine formată care construiește din suma unor motive reciclate o poezie fresh, actualizată la tropii unei literaturi contemporane și internaționale. Astfel putem vedea că sinceritatea discursului este punctul forte a textelor pe care le-am primit de la Rebeca, oferind propria perspectivă asupra poeziei new sincerity.
**
aș vrea să găsesc semnificația pitită în spatele acestor lucruri
the meaning of it all
să nu mai simt cum totul se preumblă pe un fundal apatic și lipsit de sens
să nu mai simt
cum plutim pe o rocă în spațiu
și tot ce căutăm e iubire & acceptare & puțină tandrețe
dar neantul de pe social media
cel care sare de la o idee la alta mă trage
și-mi spune că nu contează
și mă înec ușor
în imagini pixelate
în reclame la makeup
mașini de spălat
cele mai dubioase produse de pe wish
și încep să mă întreb
dacă sunt capabilă
să iau toată criza asta
să o prefac în ceva
o poțiune magică
care să-l ademenească și pe cel mai depresiv om din lume
om lăsat fără motiv
dar care așteaptă încet
o sforțare a corpului
un scop
oricât de mic
iau toată durerea lui
o torn în textul ăsta
și aștept ca tot golul din mine
să se umple cu ceva bun-gustos-dulce-sau-iute
ceva
care să mă ridice ușor
cum mă ridica și tata pe umeri
când eram mică
și simțeam că lumea e a mea
copilul interior
e conceptul care mă face să mă gândesc că avem cu toții
o parte în curs de dezvoltare în noi
o parte subnutrită
care așteaptă să crească
care-și trage pumni în cap
care caută să fie băgată în seamă
care-și dorește acceptare
îmbrățișări
cântece de noapte bună
am îndoit nuiaua pe spinarea acelei părți din mine
i-am dat peste degete cu rigla
i-am spus să tacă naibii
și să funcționeze așa cum îi cer eu
un ceas nemțesc
eficient constant perfect
eins zwei drei și treaba este bine făcută
am o poză cu mine de la vreo cinci ani în cameră
conducând o mașinuță de plastic
zâmbesc
sunt știrbă
sunt plină de viață
partea aia din mine conduce mașini în parcul romanescu
partea aia trece prin cimitirul ungureni fără să se gândească la moarte
numai la vată pe băț
partea aia zâmbește căci tata tocmai îi
spusese că uite în casa de pe colț chiar locuiește iepurașul de paște
partea aia din mine
e bine sănătoasă
se uită la leii lăsați de izbeliște în grădina zoologică
partea aia înțelege că lumea e un loc sigur și pentru ea
și că va putea să-și lase prezența să emită raze de căldură
partea aia din mine străbate grădinile caută trifoi norocoși
adună păpădii
și înțelege mai bine
că nu există dureri în piept care să dureze pe veci
sau necazuri așa mari
de care să nu fii protejat
partea aia n-avea nevoie de poezie
o învăța în fiecare seară pentru grădiniță
ca să o uite în fiecare dimineață
avea prescripții favorabile
nu calcula de câte cuvinte potrivite e nevoie pentru a trece și peste asta
the soup for you baby
lucruri care mă sperie:
relativismul
nihilismul
ideea că toți suntem capabili de rău
sau
ideea că m-am pierdut printre bucăți din mine
și acum mă chinui cu greu să le recompun
încerc să iau toate gândurile rele fac o supă mare și negativă
cu tăiței din gânduri intruzive și legume distorsionate
o strecor o purific
rămâne tot ce e bun
acum avem supa bună a auto-compasiunii și acceptării de sine
luați de primiți nu vă sfiiți să spuneți afirmații pozitive în oglindă după o supă ca asta
am strecurat tot răul căci
anxietatea mă face să-mi pierd certitudinile
și să simt că ne înecam într-o zeamă existențială
și plutim pe ritmuri latino într-un univers lichid
iar gândurile mele sunt o boare tristă
le presar printre toate ideile bune
le schimb
le toc și le întorc de pe o parte pe alta
le dau cu vegeta și pozitivitate
dar tot rămân cu ele printre dinți**
într-un fel aștept iarna
sunt obișnuită cu corpul tău când e rece
cu modul în care e îmbrăcat
în pulovere pufoase
e o iubire care-mi ține de cald
o iubire care mă ține cu respirația caldă
într-un fel aștept iarna
chiar dacă vine la pachet cu low serotonin levels
pentru că mă umple de o energie bună
luminile crăciunul
sunt o nostalgică
îmi place căldura
și frumusețea la zero grade
confortul
și alcoolul ușor de obținut
îmi plac mâinile tale peste ale mele
și somnul
îmi place când lucrurile se întâmplă
fără să le trag eu să se întâmple
**
modul în care suntem și buni și răi
modul în care ne contaminăm unii pe alții
cum există contrastele lumii și coexistă cumva unele în altele de parcă ar fi totul un puzzle
prin care negrul pătrunde în alb și e totul un yin yang ciudat
cum pătrund și corpurile noastre unul în altul
și suntem aproape perfecți
nu mai există nimic de purificat
iar lumea va avea mereu 1% șanse de contaminare
cine sunt eu să fac ordine în ea
cine sunt eu să accept partea bună fără cea rea
să văd defectele tale și să mă înec în ele
să văd cum fiecare mic detaliu te face mai mult tu
dar fără să mă întristeze
cine sunt eu să caut o lume fără războaie fără fanatism politic
fără corupție șamd
ne-am radicalizat fiecare gând
fiecare percepție
există ceva bun aici
între noi
între mâinile noastre
între noi și natura asta crudă dar plină de culoare
în părul meu unsuros și toate coșurile
există ceva bun aici
și acum
cauți energii care să te conducă mai ușor spre un somn mai lin
și nu mai ești anesteziat de lume
nu mai vezi doar jumătatea fake happy corporatistă
o vezi pe bune
și accepți știrile rele
capitalismul târziu
poluarea
cu același western guilt
și realizezi că it’s all part of being human
un mic suflet pe o rocă în spațiu
care înțelege lucrurile pe jumătate
