Viorela Strat - Poem colectiv realizat la ăiacupoezia, ediția de Halloween
Hristos la morgă*
Ce viscere alambicate avea bunuțul nostru.
Domnul Iisus,
Se ridică în picioare și pleacă.
Dumnezeu.
Vecinul e mort de mult și cu muște la gură
Totul e un vis dintr-o altă simulare
Tensiunea, tandrețea corpului meu
În zori ce răsar, porii tresar
De atâta bucurie vie umplem camera de râie
O poezie scrisă la limita Giulești Crângași.
Spune-mi ce vise visezi
Când te vei trezi, stai să vezi
Drum scrum și urdori
În genunchi o să spui
Ca pui toate păcatele în cui.
Am o mască pentru orice eventualitate,
Nici cu spirt Mona nu mai ștergi nimic
Eu sunt un micro dezastru ecologic
E toamnă și e golden hour
Femeile se tund, se vopsesc, se alea
Câte kilograme aveți?
Era misogin omu la medicina muncii
Am privit pentru ultima oară digul epuizat de soare.
Cel mai magic moment e soțul meu, Luceafărul meu
Facem viața o poezie ca copiii.
Nucule ce frumos erai odată
Frunzele tale sunt acu pătate de culoare
Și vinul începuse să se dezbrace în pahare
Vreau să traiesc după principii sensibile ca păpădia sau bășina porcului
Îmi place Pacepa
Să vă faceti praștie în rate.
Urăsc pitipoancele pentru ca erau tot ce eu nu puteam sa fiu când eram mică
Să ne frecăm una de alta până vedem pe cine combina dj ul după
Să mă simt dorit când mă vreau uitat de lume
Condiția omului de nimic - sa îți fie dator universul pentru chestii pe care ai putea sa le faci.
Divorțul e rușinea e frica e libertatea
Ioana a sfidat moartea infantila
Sunt suma tuturor alegerilor femeilor din neamul meu
Nici mirosul gâtului sau câte alunițe avea nu mi-l amintesc
As prefera să cred ca azi e al nimănui
Stam amândoi pe bordură în fața liceului înconjurați de mii de oameni
Eu o fată ce dorește ce nu poate avea, tu ceva de neatins.
Am fost un obiect pentru tine, ma iubeai doar când doreai ceva.
Pentru el sunt numărul partenerilor mei sexuali
Pentru mine sunt cele 3 minute în care își dă drumul
La finalul zilei suntem 2 victime ce continuă să numere
Un singur om îmi poate ocupa toată încăperea sufletului
Te iubesc, nu vreau sa sune ca o obligație, ci ca o invitație.
Îți vezi data de obsolescență deasupra capului
A doua o sa fie aia despre sfârșit
Ca sunt curios cum iese
Deseori eșecul prinde mai bine decât victoria.
Nu mai am nici materie nici lumină sa îți umplu pofta de întunecime.
Poți vedea pisicile grase de olanzapină scurse prin canalizare.
Orice decizie latentă se uita la mine circumspectă
Ador, tot ce ma distruge la motor.
Am adunat tot între halat și palat
Hăul unei judecăți aspre
În cap confuzie și uzine de fabricat panică
Ultimul model de paranoie
Cum sa trăiești in voioșie și iubire când lumea te crede fraier?
Fericire vino și așează-te aici la o vorbă,
Și totuși vrea să plece…
Du-te să fuți pe cine vrei tu.
Un porumbel și-a scăpat excrementele pe umărul meu,
Sunt plină de noroc.
La 5 ani înmormântam râmele umflate cu apă,
Îmi e dor de zilele de Crăciun în care eram prioritate.
Pe cât de chelios e Dalai Lama pe atât de mult îmi pare rău
Am stat de vorbă cu un copil mic și lipsit de serotonină.
In clavicula răsar buze reci cu gust de fier
Discuțiile și jocurile noastre mi s-au lipit ca guma în păr
Artă neînțeleasă și freza de mango expirat de 2 sezoane.
Sa nu iau Concerta este contraproductiv.
*titlu dat de poezia studentei la medicină.
aici e un compendiu de crâmpeie de la seara de poezie ăiacupoezia, de Haloween - 31oct.2023.